Noptile ar fi la fel de lungi , ar fi la fel de albe si ar lasa acelasi gust amar de neimplinire.

Aceleasi persoane false si ipocrite mi-ar fi prieteni.

Acelasi copil idiot cuprins de disperare ar fi existat si acum.

N-as fi realizat ca imi place sa desenez.

N-as fi invatat niciodata cum sa nu renunt.

N-as fi invatat niciodata sa fiu sincer.

N-as fi trecut mai departe de anul 2.

N-as fi stiut cum e sa privesti rasaritul prin fumul de tigara.

As fi ramas si acum cu iluzia ca imi traiesc viata din plin cand de fapt ma autodistrugeam.

N-as fi stiut niciodata cum e sa vrei si sa simti ca trebuie sa faci totul ca sa fie bine.

N-as fi stiut cum e sa spui “Te iubesc!” si chiar sa insemne ceva pentru tine vorbele alea.

Daca n-ar fi fost ea, n-as fi fost eu.

♪♫ Pentru ca vede stele cazatoare tot timpul … si eu nu le vad niciodata … probabil e mereu cu capul in nori.

♪♫ Pentru ca a invatat sa scartzaie inaintea mea.

♪♫ Pentru ca are o placere sadica sa ma chinuie

♪♫ Pentru ca tremura mai frumos decat mine.

♪♫ Pentru ca are mai putine restante decat mine.

♪♫ Pentru ca stie sa deseneze.

♪♫ Pentru ca se teme de caini.

♪♫ Pentru ca m`a invatat sa zic “mâţu` mieu nu bia cafia”

♪♫ Pentru ca nu se imbata niciodata cand bea cu mine.

♪♫ Pentru ca o iubeste Letitia.

♪♫ Pentru ca nu bea lapte.

♪♫ Pentru ca dulapul ei e mai ordonat decat al meu.

♪♫ Pentru ca ma inseala cu ursul.

♪♫ Pentru ca Apollyon si Pompidou sunt la ea tot timpul.

♪♫ Pentru ca doarme pe diagonala.

♪♫ Pentru ca …

“Cum sunteti voi?” … Pana nu demult nu as fi stiut sa raspund la intrebarea asta.Suntem ca apa si focul.Nu e vina mea ca flacara mea mistuie orice minte neatenta.Nu e vina mea ca arde din ce in ce mai mult daca e lasata sa arda.Nu e vina mea ca nu-mi pot controla flacara…Ba pot…Dar de ce as face-o? Unde ar mai fi farmecul?Unde ar fi misterul daca ai sti ce urmeaza sa se intample?

Dar nu ea… Ea nu e la fel.Ea e apa.E cea care a stiut sa-mi stinga flacara….de fiecare data cu mult zgomot , aburi si picaturi fierbinti.Si intotdeauna i-a lasat loc sa se poata aprinde iar.Eu sunt focul care arde …ea e apa care aduce linistea.

Imi place s-o privesc cum se revarsa.Imi place s-o privesc in ochi pentru ca imi place s-o fac.Imi place s-o privesc atunci cand doarme pentru ca imi place sa simt linistea.Imi place s-o privesc in ochi pentru ca nu mi`e frica deloc ca intr`o zi ar disparea.Imi place s-o privesc in ochi pentru ca ea e cea care mi-a aratat ca nu era gresit drumul pe care mergeam.Imi place s-o privesc in ochi pentru ca ii pasa mai mult de flacara mea decat imi pasa mie.

me gusta mirarte porque
me excita hacerlo
me gusta mirarte
porque te amo

Pe jumatate goala,muscand dintr`un mar in timp ce lenevea in fata ferestrei murdara de lumina,se simtea pacatoasa asemeni Evei,hranindu`si promisiunile numai de ea stiute.Se simtea prea tanara ca sa ramana intepenita intr`un loc, dar prea batrana sa mai cutreiere desirata printre oameni.
Era atat de descompusa ,cu bucatele lasate prin cine stie ce suflete,incat nu`si mai stia forma si nici identitatea.Zambea trist masinilor ce ii invadau spatiul,stiind ca are in sange virusul nerabdarii.Ar fi vrut totul,dar nimicul o facea sa se simta independenta.De fiecare data cand venea noaptea si`ar fi dorit sa fie oriunde numai in patul solitar nu,isi condamna singura existenta pentru visele abandonate prea devreme.
Stia ca nu`l intereseaza trecutul ei atat timp cat parul moale si blond se incalcea in degetele lui.Stia ca nu putea sa fuga,iar el ii dadea mereu certitudinea ca ar putea sa joace sotron impreuna pentru ca o iubeste cand se copilareste.Isi gasise locul preferat,la raspantia dintre gat si umeri,unde putea sa adoarma oricand in timp ce el o respira.
Se uita dezorientata in camera aproape goala,o dezordine ce pare invechita,la fel de veche ca si cartierul.Obiectele erau zaceau in haosul lor…poate din mici accese de furie sau izbucniri in plans,toate s`au indreptat catre podea.Un pantof,o carte,o clama de par,alti pantofi,o floare uscata,o poza,un pix,o crema de maini.
Se gandi ca ar fi mai bine sa traga jaluzelele…deja simtea cum ceilalti trag cu ochiul la drama ei.Ca intreaga lume,a uitat sa traiasca pentru ea,se vanduse ieftin betoanelor,bancilor,barbatilor,vietii de sticla…
In dimineata aceea peretii o sufocau de dor,iar din dosul usii auzi un glas ragusit
“Mami,cand vine tata din India?”

Daca intr`o dimineata ti`ar zambi o buburuza ratacita pe blugul tau si ti`ar sopti ca poate sa`ti indeplineasca o dorinta?
Ai cere liniste?linistea pe care ti`o doresti intre tine si cearsaful botzit de vise?
Ai cere zambetele dorite din copilarie?cu gura larg deschisa si senine?
Ai cere 2 sori pe cer ca sa nu`ti fie frig la umbra unui stejar?
Ai cere un pahar de apa..adus la capatul patului doar ca sa simti ca cineva are grija de tine?
Ai cere o mana pe care sa o strangi cand simti ca tavanul se invarte?
Ai cere o saptamana de zapada…sau poate o plaja arzatoare si valuri albe cu spuma albastra?
Sau poate ti`ai dori sa`ti amintesti visele dimineata cand deschizi ochii…sau sa te uiti pe fereastra si sa vezi dincolo de
blocul de vis-a vis?daca vrei mai multe stele pe cer cu siguranta nu ai simtit niciodata racoarea diminetilor de august.Sa vrei
oare o banca in parc pe care sa dormi cand simti ca nu mai ai nevoie de nimeni?…sau poate o simpla vata de zahar te-ar
face sa clipesti intre dulce si cleios!
Arunca`ti degetele in parul tau …si vezi te mai recunoaste ori aluneca linistit sa caute un umar pe care sa se sprijine?
Ti`ai dorit vreodata o floare(sau o inima) in care sa incapi?Sa fii in doua locuri in acelasi timp?Sa stii sa plangi?
Sa vii cu pasi grabiti si sa vezi ca lumea care ai construit`o 20 de ani nu mai exista?Sa ai dulciuri in buzunar pentru
toti copiii din lume?
Ai fi in stare sa ceri o ploaie din baloane de sapun?
In fond daca pamantul e rotund noi de ce n`am avea o viata rotunda?

http://gleznefragile.wordpress.com