E trei jumate dupa amiaza.Stau incuiat in camera.E intuneric.Draperiile sunt trase.Luminile sunt stinse.Cafeaua e prea fierbinte.Fumez dar deja am ajuns la filtru.Stau intins pe pat.Mai trag un fum si sting tigara.Imi aprind alta.In boxe se aude muzica simfonica, Strauss mai exact. Viener Blood. O fi insemnand asta ceva?

Cu toate ca decorul ar trebui sa-mi inspire liniste, simt ca e ceva in neregula.Ceva ciudat o sa se intample in curand.Sunt deja cateva zile de cand ma simt ca un depravat.Simt ca nimeni din jurul meu nu mai conteaza.Nu mai simt recunostinta fata de nimeni.Si cu toate astea, stiu ca nu asa ar trebui sa fie.

N-am mai fost acasa de cateva luni.Simt ca locul pe care il numesc “acasa” nu mai e nimic pentru mine.Inainte era un punct de echilibru.Acum nu-mi dau seama care mai e locul meu.Am nevoie sa ma rup de toti si de toate.Simt ca trebuie sa stau cat mai mult timp singur desi stiu ca asta nu e bine pentru mine si nici pentru ceilalti.

Nu-mi dau seama ce mai inseamna cuvintele “religie” si “credinta” pentru mine.In momentul asta tot ce ma caracterizeaza e o delasare totala.O delasare de care nu pot sa scap de ceva timp.O delasare de care nu vreau sa scap la fel cum nu vrei sa scapi de un drog desi stii ca-ti face rau.

Ignoranta, lipsa de vointa ,plictiseala,monotonie…toate astea nu sunt bune pentru sufletul meu.Simt ca-l pierd.Cum dracu` sa scap de senzatia asta? Iesitul din casa nu ajuta cu nimic.Statul in casa face si mai mult rau.Sa fie oare tigarile singura alinare care mi-a mai ramas?

Ca de final J. S. Bach -  Affenttuoso.Ma duc sa fac un dus rece.

Sa va fut mortii in gura americanilor! Rasa spurcata ce sunteti.

Mi  se intampla uneori sa ma trezesc dimineata si sa vad ca lumea pe care am lasat-o inainte sa adorm nu mai e la fel ca cea pe care o cunosc atunci cand deschid ochii.

Se intampla sa realizez ca nu intotdeauna se ridica soarele pe cer, acelasi soare care are parca fireasca datorie sa-mi lumineze intreaga zi.

Sunt clipe in care ma simt coplesit de ganduri care nu-si au locul in mintea mea.Nu-mi ramane nimic de facut decat de scris.

Ce poate fi fumul de tigara ? E o mare de universuri inghetate si uitate. Fiecare particula de fum pastreaza in ea miliarde de universuri reci si neprimitoare pentru ca in final toate particulele sa se antreneze intr-o miscare dezordonata.Si acea miscare nu e nimic altceva decat amintirea lumilor de mult disparute.Oricat de pline de nonsens ar fi cuvintele astea ,am sa raman mereu fascinat de fumul de tigara…de aerul rece din noapte si de unduirile fumului care danseaza cu acesta.