Noptile ar fi la fel de lungi , ar fi la fel de albe si ar lasa acelasi gust amar de neimplinire.

Aceleasi persoane false si ipocrite mi-ar fi prieteni.

Acelasi copil idiot cuprins de disperare ar fi existat si acum.

N-as fi realizat ca imi place sa desenez.

N-as fi invatat niciodata cum sa nu renunt.

N-as fi invatat niciodata sa fiu sincer.

N-as fi trecut mai departe de anul 2.

N-as fi stiut cum e sa privesti rasaritul prin fumul de tigara.

As fi ramas si acum cu iluzia ca imi traiesc viata din plin cand de fapt ma autodistrugeam.

N-as fi stiut niciodata cum e sa vrei si sa simti ca trebuie sa faci totul ca sa fie bine.

N-as fi stiut cum e sa spui “Te iubesc!” si chiar sa insemne ceva pentru tine vorbele alea.

Daca n-ar fi fost ea, n-as fi fost eu.

Prea multa vreme a trecut de cand traiesc in umbra obiceiului meu de a nu actiona de fiecare data cand e necesar.Pierd multe.Pierd acele clipe in care se spune ca poti sa-ti traiesti viata din plin , clipe in care poti sa te faci remarcat cu foarte mare usurinta.

Asta nu e inca un post banal de dezvoltare personala.Si nu-mi doresc sa fie un post in care sa imi revars frustrarile si nervii.

Spuneam ca am pierdut multe ocazii din cauza ca am stat in loc sa fac ceva , orice.Si de multe ori am avut pornirea sa actionez, cand imi doream si simteam ca vreau ca totul sa fie altfel, ca eu sa fiu altfel.Dar de fiecare data a durat la fel de putin.Apoi s-a intamplat sa am un noroc enorm si sa ma angajez ca regizor de emisie.Spun asta din prisma unei persoane care nu obisnuieste sa creada in noroc.

Observ ca, de cand am inceput serviciul, incep sa se schimbe unele lucruri. Am invatat sa apreciez altfel timpul.Incep sa devin mai organizat.Opt ore pe zi intr-un mediu unde 30 de secunde inseamna enorm te afecteaza intr-un mod pozitiv.Ma confrunt acum cu alte tipuri de gandiri , diferite de cele cu care eram obisnuit.Cunosc alte personalitati dezvoltate altfel decat cele familiare mie.

Stiu deja ca intr-un viitor din ce in ce mai apropiat urmeaza sa aiba loc schimbari majore in viata mea si a celor din jurul meu.Ma bazez pe intuitie cand spun asta si se intampla foarte rar sa ma insel.Am deja o imagine in minte cu tot ce urmeaza sa se intample.Stiu cum sa fac fata lucrurilor noi si bune si sper sa reusesc sa trec peste schimbarile nu tocmai placute care urmeaza.Imi doresc sa dau dovada de inteligenta si de maturitate incat sa fiu pregatit pentru noile situatii.

Sigur sunt persoane care citesc si habar nu au despre ce scriu eu aici.Sincer sa fiu , asta e mai mult un post pentru mine.Nu are rost sa intru in detalii si de aceea prefer sa ma opresc aici.

Cateva lucruri am sa mai notez sa mi le aduc aminte mai tarziu.

Trebuie sa-ti pastrezi calmul tot timpul. Trebuie sa-ti stabilesti prioritatile si sa incetezi sa faci tot ce iti consuma inutil timpul. Daca faci un lucru concentreaza-te exclusiv asupra lui.Cand simti ca intervine plictiseala opreste-te din tot ce faci , misca-te 2 minute si incapataneaza-te sa continui pana ce duci la final acel lucru.

Am avut-o azi intr-o emisiune pe Camelia Gavrila , viceprimarul Iasului , si nefiind eu la mixaj ascultam ce spunea ea.Am observat ,printre altele, ca lucrurile enumerate mai sus le-am auzit si la ea.Dar pentru ea era  ceva firesc .Erau in subconstient.Uneori asta poate insemna diferenta dintre invingator si invins.

Te las acum.Nu uita niciodata sa zambesti.Nu-ti imaginezi cat de mult bine iti poate aduce.

Asta a zis un coleg de facultate in urma cu o luna si jumatate. Se intalnise la facultate cu managerul Bit Tv Iasi care cauta studenti automatisti pentru angajare.

Ne-am depus cv-urile la sediu lor de la capatul lumii, pentru ca dupa o luna sa fim sunati pentru interviu. A fost bine… am fost ca si angajati.Acum o ora jumate s-a terminat prima saptamana de munca ca regizor de emisie. Sunt terminat , obosit peste masura dar mai mult decat satisfacut.

Se spune ca in viata e important e sa faci ceva care iti place cu adevarat.Si nu ai cum sa-ti dai seama ce intr-adevar te incanta fara sa experimentezi cat mai multe lucruri.M-am dus  la interviu cu un singur gand in minte: “nu am nimic de pierdut”.Eram gata sa zic “asta e” daca nu m-ar fi angajat. Si nu a fost nevoie sa treaca mult timp ca sa realizez ca munca in regia unei televiziuni chiar ma atrage.Pe langa faptul ca inveti o multime de lucruri noi pe care nu le-ai fi invatat nici in 10 ani de automatica, pe langa faptul ca te afli intr-un mediu cu totul nou si foarte diferit fata de ceea ce cunosteai pana acum , pe langa faptul ca iti dezvolti aptitudinile sociale mai e si acel sentiment ca realizezi ceva de care te simti cu adevarat mandru , ceva care sa te faca sa iti doresti sa inveti mai mult , sa devii foarte bun in ceea ce faci.

Am cunoscut multe personalitati din Iasi si din imprejurimi.Si a trecut doar o saptamana.Sunt mai mult decat pregatit pentru ce o sa urmeze.

Day one: Imi venea sa plec acasa dupa jumatate de ora de stat in studio.

Day two: Imi venea sa ma iau la trante cu toti din echipa tehnica.

Day three: Simteam ca incepe sa mearga treaba.

Day four: “First lesson for free” de la cameramanul sef. Restul pe bani sau bere. :))

Day five: Cameramanul sef mi-a ramas dator cu ceva.Prin urmare saptamana viitoare o sa am parte de “second lesson for free” de la cameramanul sef. :))

Parti bune: fac ceva ce-mi place , am schimbat un mediu dezastru cu un mediu misto ,program mai mult decat convenabil, invat lucruri noi, I will get paid :))

Parti rele: am futut o gramada de bani pe transport si mancare, o sa fie nevoie sa-i fut una in gura unui fraier de la montaj, a fost nevoie sa dau cu matura in master room in calitate de ucenic.

Concluzie: “Viata e dura dar e grea! “, Tzapu’ 2008

Care ma cauta ba pe google dupa id-ul de yahoo ?

E trei jumate dupa amiaza.Stau incuiat in camera.E intuneric.Draperiile sunt trase.Luminile sunt stinse.Cafeaua e prea fierbinte.Fumez dar deja am ajuns la filtru.Stau intins pe pat.Mai trag un fum si sting tigara.Imi aprind alta.In boxe se aude muzica simfonica, Strauss mai exact. Viener Blood. O fi insemnand asta ceva?

Cu toate ca decorul ar trebui sa-mi inspire liniste, simt ca e ceva in neregula.Ceva ciudat o sa se intample in curand.Sunt deja cateva zile de cand ma simt ca un depravat.Simt ca nimeni din jurul meu nu mai conteaza.Nu mai simt recunostinta fata de nimeni.Si cu toate astea, stiu ca nu asa ar trebui sa fie.

N-am mai fost acasa de cateva luni.Simt ca locul pe care il numesc “acasa” nu mai e nimic pentru mine.Inainte era un punct de echilibru.Acum nu-mi dau seama care mai e locul meu.Am nevoie sa ma rup de toti si de toate.Simt ca trebuie sa stau cat mai mult timp singur desi stiu ca asta nu e bine pentru mine si nici pentru ceilalti.

Nu-mi dau seama ce mai inseamna cuvintele “religie” si “credinta” pentru mine.In momentul asta tot ce ma caracterizeaza e o delasare totala.O delasare de care nu pot sa scap de ceva timp.O delasare de care nu vreau sa scap la fel cum nu vrei sa scapi de un drog desi stii ca-ti face rau.

Ignoranta, lipsa de vointa ,plictiseala,monotonie…toate astea nu sunt bune pentru sufletul meu.Simt ca-l pierd.Cum dracu` sa scap de senzatia asta? Iesitul din casa nu ajuta cu nimic.Statul in casa face si mai mult rau.Sa fie oare tigarile singura alinare care mi-a mai ramas?

Ca de final J. S. Bach -  Affenttuoso.Ma duc sa fac un dus rece.

Sa va fut mortii in gura americanilor! Rasa spurcata ce sunteti.